Crea sito

Le Porte di Ferro in Dacia con il Tribuno Romano Marco Aurelio (articolo bilingue)

( di Giuseppe Pace docente di italiano al Colegiul Tehnic “Transilvania” di Deva) Se c’è una storia avvincente dell’epoca di Roma, caput mundi, è quella della conquista della Dacia per dare vita ad una Provincia Romana molto ben voluta da Roma. Ho visitato più volte la colta cittadina di Orastie e, per la prima volta, nell’agosto del 2004, le Porte di Ferro, ad ovest della capitale della Provincia Romana Dacia “Sarmizegetusa Ulpia Traiana”. L’anno successivo ho visitato, a piedi, Sarmizgetusa Regia sui monti di Orastie in compagnia del colto collega umanista romeno Ioan Bodrean e due suoi amici. Tale capitale è, per l’Unesco, Patrimonio Mondiale dell’Umanità. La prima volta che ho visitato, le “Porte di Ferro”, ero, invece, in compagnia dell’Ispettore scolastico della Judet Hunedoara, Ioan Andrei e sua moglie Maria che ci hanno, ero in compagnia di mia moglie, illustrato il luogo dello scontro tra le 14 legioni guidate all’Imperatore Traiano e il più numeroso esercito dei Daci guidato da Re Decebalo. Là, in quel luogo boscoso di faggi, oggi come allora, 106 d.C., si respirava la Storia Daco-Romana che la Colonna Traiana a Roma ha immortalato per i posteri e sfida l’incuria e l‘oblio del tempo. Da mie ricerche in quelle località, ad Alba Iulia, fu nominato Delegato di Legione Gemina un venafrano Ovidio Rufro che controllava le spedizioni regolari dell’oro estratto dai Monti Apuseni dove ancora sono ammirabili due sistemi sovrapposti di gallerie trapezoidali Romane lunghe oltre 15 km. Ma dai misteri storici, delle contese tra Daci e Romani, ultimamente, l’autore del libro “La Legione Maledetta”, Roberto Genovesi, ha tratto un personaggio tipico della ricca Roma di Traiano, Ottimo Principe che portò al massimo l’espansione imperiale romana con l’annessione della Dacia. Per R. Genovesi, il tribuno Marco Cornelio Rubro, è l’ufficiale che nessun legionario vorrebbe avere come comandante. Figlio di un facoltoso senatore romano, avviato alla carriera militare attraverso le scorciatoie della corruzione, è un soldato inetto, supponente, arrogante. Nella sua prima missione di comando è stato capace di regalare al nemico un’intera coorte. Per riabilitarlo, gli viene affidato l’incarico di guidare una spedizione fino alle Porte di Ferro, in Dacia: è lì che una città di confine, un importante snodo commerciale, da tempo non dà più segni di vita. Le tasse non arrivano, i frumentari inviati per indagare non fanno rientro, i governanti della città non rispondono alle missive dell’Impero. Ma nessun soldato si offre volontario, nessuno vuole seguire “il generale della malasorte”. Marco Rubro sarà perciò costretto a scegliere i suoi uomini tra la feccia dell’impero. E proprio quella feccia avrà il compito di salvare Roma da una minaccia inimmaginabile…” Dalla lettura del libro si evince una serie di dettagli strani ma realistici di popoli che gravitavano attorno ai potenti di turno: Decebalo da una parte e Traiano dall’altra. Ho dedicato alla Romania alcuni saggi editi online da leolibri.it tra cui “I Romeni di oggi, i Daco-Romani di ieri e i Daci prima di Decebalo”. Le guerre tra Traiano e Decebalo furono caratterizzate da molte battaglie tra i monti e le valli della Dacia con la capitale Sarmizegetusa Regia, distinta in più sedi: estiva a 1100 metri di quota con 14 altari sacri dove Decebalo governava insieme ad una ristretta casta sacerdotale, in pianura a meno di 500 metri di quota, ecc. collegate da gallerie e vie nascoste ai più, che i Romani riuscirono ad espugnare nel 106 d.C. dopo accanite battaglie, imboscate, tradimenti, misteri non ancora del tutto svelati come la consistenza numerica delle forze armate contrapposte, molti storici scrivono di 200 mila di Decebalo e circa150mila di Traiano anche se le fonti più attendibili parlano di 14 legioni al seguito di Traiano, significa circa 80 mila uomini, poi, forse, vi erano le truppe alleate di popoli che Roma aveva attratto già prima delle due guerre del 105 e 106 d. C.. I prigionieri Daci furono di certo più di 50mila, non pochi. Decebalo pare si suicidò prima della resa all’ufficiale Romano della cavalleria che lo aveva accerchiato con i suoi fedelissimi e per evitare di essere decapitato e portato a Roma durante il Trionfo, rito di potenza obbligatorio. Fatto sta che Traiano prima di iniziare la conquista della Dacia pianificò le strategie militari e le alleanze con popoli vicini ai Daci in modo da lasciarli quasi isolati in caso di guerra e così fu. Decebalo non poteva vincere un’armata preparata al combattimento e con vicini non alleati più ai Daci ma al soldo e alle lusinghe dei Romani. Il mio collega di Storia di Romania, Vlad Sorin, mi parlava spesso di una profonda grotta dove Decebalo si sarebbe spesso nascosto durante le battaglie con i Romani e dove regna sovrano, il mito delle sue ultime volontà come il nascondere l’ingente tesoro aureo dei Daci lungo un’ansa del fiume Strei, affluente di sinistra del Mures. A Orastie spesso ho visitato il Magazine dei Daci che cura anche una Rivista, a me pare molto forse troppo, filodacica. Ma, da qualche decennio, i popoli prima dell’annessione di Roma, stanno per essere rivalutati come gli Etruschi, i Sanniti, i Liguri, i Daci, ecc..

Porțile de fier din Dacia cu Tribuna romană Marcus Aurelius

Giuseppe Pace (profesor italian la Colegiul Tehnic “Transilvania” din Deva, 2004 –‘08)

Dacă există o poveste convingătoare a timpului de la Roma, Caput Mundi, este cucerirea Daciei de a da viață o provincie romană foarte apreciat de romi. Am vizitat de mai multe ori cultivate orașul Orăștie și, pentru prima dată, în august 2004, Poarta de Fier, la vest de capitala provinciei romane Dacia „Sarmizegetusa Ulpia Traiana“. În anul următor am vizitat, plimbare Sarmizgetusa Regia pe Munții Orăștiei în compania colegi umanist învățat român Ioan Bodrean și doi dintre prietenii săi. Această capitală este, pentru UNESCO, un sit al Patrimoniului Mondial. Prima dată când am vizitat, „Iron Gates“, a fost, cu toate acestea, în compania inspectorul școlar județean Hunedoara, Ioan Andrei și soția lui Maria pe care o avem, am fost în compania soției mele, a descris locul bătăliei printre cele 14 legiuni, a condus împăratul Traian și cea mai numeroasă armată a dacilor condusă de regele Decebal. Acolo, în zona împădurită de fagi, acum ca și atunci, 106 A. D., respirând în istoria daco-roman, care Columna lui Traian din Roma imortalizat pentru posteritate și provocare neglijarea și uitarea de timp. Din cercetarea mea în acele locuri, la Alba Iulia, a fost numit șef al Legiunii Gemina o Venafro Ovid Rufro controlul transporturilor regulate de aur extrase din Munții Apuseni, în cazul în care acestea sunt încă admirabile două sisteme suprapuse trapezoidală lungi galerii romane de peste 15 km. Dar, din mistere istorice, contestate între daci și romani, în ultimul timp, autorul „Blestemat Legiunea“, Roberto Genovesi, a atras un caracter tipic de bogat Traian romi, marele domn care a condus la expansiunea imperiale romane cu anexarea Daciei. Pentru R. Genovesi, tribuna Marco Cornelio Rubro, este oficialul că nici un legionar nu ar dori să aibă comandant. Fiu de senator roman bogat, a inceput cariera prin militar comenzile rapide de corupție, este un ineptă soldat, arogant, increzut. În prima sa misiune de comandă a reușit să dea inamicului o cohorta întreagă. Reabilitarea sa, el a fost dat sarcina de a conduce o expediție la Porțile de Fier, în Dacia este acolo ca un oraș de frontieră, un nod comercial important, mult timp nu mai dă semne de viață. Taxele nu ajung, fructele trimise pentru a investiga nu se întorc, conducătorii orașului nu răspund la missives din Imperiu. Dar nu voluntari soldați, nimeni nu vrea să urmeze “generalul de ghinion”. Marco Rubro va fi, prin urmare, obligat să-și aleagă oamenii printre resturile imperiului. Și gunoi va fi sarcina de a salva Roma de la o amenințare de neimaginat … „Din lectura cărții prezintă o serie de detalii ciudate, dar realiste de oameni care au gravitat celor de la putere: Decebal pe de o parte și de cealaltă Traian . Am dedicat în România unele eseuri on-line publicate din leolibri.it inclusiv „Românii de azi, trecutul daco-romane și dacii înainte de Decebal“. Războaiele dintre Traian și Decebal au fost caracterizate prin numeroase lupte între munți și văi din Dacia cu capitala Sarmizegetusa Regia, împărțit în mai multe locații: vară 1100 de metri deasupra nivelului mării, cu 14 altare, unde Decebal a domnit împreună cu o castă preoțească îngustă, în câmpie la mai puțin de 500 de metri deasupra nivelului mării etc. legat cel mai mult de tuneluri și căi ascunse, pe care românii au reușit să-l cucerească în 106 dHr. după lupte înverșunate, ambuscade, trădări, mistere încă nu este pe deplin revelat ca puterea numerică a forțelor opuse, mulți istorici scrie de 200.000 de Decebal si Traian circa150mila, deși sursele cele mai fiabile vorbesc de 14 legiuni în urma lui Traian, înseamnă aproximativ 80 de mii de oameni, atunci, probabil, au existat trupele aliate ale popoarelor pe care Roma a atras deja primul dintre cele două războaie de 105 și 106 d. C .. Prizonierii Daci erau cu siguranță mai mult de 50 de mii, nu câțiva. Decebal se pare că sa sinucis înainte de predarea ofițerului de cavalerie roman care sunase cu loialiști săi și pentru a evita să fie decapitat și a adus la Roma, în timpul Triumf, puterea ritual obligatoriu. Faptul este că Traian înainte de a începe cucerirea Daciei planificate strategii și alianțe cu țările vecine la Daci militare, astfel lasa aproape izolat în caz de război și a fost. Decebal nu a putut câștiga o armată pregătită să lupte și vecinii nu aliați Daci, dar în solda romanilor și lingușeala. Colegul meu din România Istoric, Vlad Sorin, de multe ori am vorbit despre o peșteră adâncă, unde Decebal ar fi de multe ori ascunse in lupte cu romanii și în cazul în care domneste suverane, mitul ultimelor sale dorințe ca să se ascundă comoara uriașă de aur Daci de-a lungul unei curbe a râului Strei, un afluent al stânga afluent al Mureșului. În orașul Orastie am vizitat adesea revista Daci, care se ocupă, de asemenea, de o revistă care mi se pare foarte mult prea filatică. Dar, de câteva decenii, poporul, înainte de anexarea Romei, urmează să fie reevaluat ca Etrusci, Samniți, Ligurieni, Daci etc.